Trenul aleargă cu viteză mare
Pe câmpii ce-n somn s-au cufundat.
Tristeţea mea va curge-n depărtare,
Amici-n versuri îi voi fi cântat!

Afară, pe o bancă-nzăpezită,
Coţofana urmele şi le-a lăsat.
Înăuntru, scumpa mea iubită
Să mă îmbrăţişeze a-ncetat.

Dar unde-i dusă frunza oare
De răul vânt capricios?
Dar unde-i oare sufletul pe care
Şi tu şi el mi-l seduceaţi frumos?